Nu știu alții cum au profitat de incredibila toamnă care ne-a încălzit anul acesta până la jumătatea lui noiembrie, dar eu am decis să evadez din birou și să mă înscriu la prima mea aventură de sailing, Ciclade XX.
Expeditia a fost organizata de scoala de yachting Setsail cu scopul ca fiecare participant să își exerseze calitățile de skipper astfel încît să dobândească independența de a naviga. Fiind antrenor al competentelor manageriale, nu m-am putut abține să nu mă uit și la această experiență din prisma lecțiilor de management pe care mi le-a oferit din abundență.
Am pornit către marea Egee 20 de veliere și 200 de suflete, printre care și al meu, încă întrebându-se dacă tonele de entuziasm cu care era echipat puteau compensa pentru lipsa de cunoștințe în navigație. Aveam să aflu răspunsul chiar mai curând decât credeam.
Experiența mea a început cu familiarizarea membrilor echipajului, a alfabetului marinăresc (dacă nu îl prinzi repede, te simți la fel de familiar ca în China) și a rolurilor specifice pe o barcă.
Dar nici nu am apucat să ne cunoaștem prea bine sau să gustăm din sentimentul coleșitor de libertate, că am intrat într-o furtună. Destul de serioasă și apărută pe timp de noapte: vânt 33 noduri, barcă înclinată pe jumătate, apă la bord….Hmmm, a spus cineva „aventură pe mare”?! Cred că data viitoare o să fiu mai rezervată atunci când îmi pun o dorință
Nu eram pregătită nici fizic, nici emoțional pentru acea furtună, dar cred că mi-a oferit răspunsul la una dintre vechile dileme ale managementului: e mai important ca managerul să fie un bun expert în domeniul lui sau să fie un bun manager de oameni? De fapt, nu e o chestiune de „sau”, ci o chestiune de „și”. La fel cum un skipper trebuie să-și cunoască foarte bine barca, managerul trebuie să fie stăpân pe domeniul său de activitate. Dar nu ca să facă treaba în locul oamenilor, am concluzionat eu, ci pentru a ști să evalueze gravitatea situației în raport cu soluțiile și resursele, precum și pentru a ști cine e potrivit pe ce rol, mai ales în momentele critice. Cunoasterea domeniului este ancora managerului în manifestarea stăpânirii de sine și fundația absolut necesară pentru a-și pune în valoare toate celelalte abilități.
Pe barcă, efectele acțiunilor de management se observă în timp real. Un skipper care încearcă să stea și la timonă, dar și să tragă de o parama, ca un membru al echipajului nu o face chiar cum trebuie sau cât de repede trebuie, pierde clar direcția și, în cele din urmă, tot echipajul pierde. Prima lecție de leadership pe barcă: O situație de criză poate întări sau dezbina o echipă. Modul în care liderul gestionează lucrurile e critic și devine un model la care întreaga echipă se va raporta ulterior.
Echipajul este esențial în navigație. Fiecare om de pe barcă trebuie să știe ce are de făcut, dar și când să se sincronizeze cu ceilalți membri.
Cum se asigură acest perfect timing cu niște oameni care nu se cunosc dinainte? Prin faptul că toate rolurile se rotesc pe parcursul expediției. Fiecare are posibilitea să fie și skipper, să stea și la timonă, să și navigheze, să stea la parame pentru a deschide/închide focul sau randa. Scopul e ca toți membri echipajului să aibă o întelegere clară despre toate rolurile, să știe cum să se susțină unii pe ceilalți și să învețe din felul în care fiecare își exercită rolul. A doua lecție de leadership pe barcă: pune-te în papucii celuilalt pentru a înțelege cum puteți păși împreună.
Poate ne gândim că nu putem aplica asta în business, pentru că fiecare are specialitatea lui. În realitate, m-a surprins tocmai similaritatea cu intervenția noastră de eficientizare a echipelor în întâlniri de business, acolo unde provocăm managerii să aloce membrilor roluri prin rotație pentru a crește gradul de responsabilitate și pentru a facilita un process intern de învățare reciprocă.
Atunci când navighezi, e important să știi să previzionezi, să-ți iei repere, să te poziționezi și repoziționezi până ajungi la destinație cu echipajul tău și celelalte veliere în siguranță.
Însă neprevăzutul poate apărea oricând în acest proces, indiferent cât de bine ți-ai făcut treaba. Când ne confruntăm cu o situație necunoscută, avem tendința de a reacționa puternic, cu o intensitate ridicată. Atunci când trebuia să merg babord (stânga) sau tribord (dreapta), cu greu am înțeles importanța răbdarii...într-un final, am văzut că trebuie să las direcția mea să interacționeze cu puterea vântului și cu velele și abia apoi să reglez intensitatea manevrei.
A treia lecție de leadership, în special pentru mine: în incertitudine, nu acțiunea după acțiune face diferența, și nici intensitatea acțiunii; ci răbdarea de a vedea efectul fiecărui pas în raport cu factorii de mediu.
Se spune că nu e o idee bună să amesteci business-ul cu viața personală, dar eu simt că cele 7 zile pe mare au fost atât o experiență memorabilă de viață, cât și un training intensiv de leaadership. M-am întors inspirată și convinsă că, de multe ori, ne antrenam mai bine acest mușchi de leadership în afara contextului de business. Și că trebuie să ajungi “pe val” pentru a înțelege că leadership-ul este 100% un sport de echipă.
Spread the word. Share this article.